Proverbs 8

Chemarea înțelepciunii

1Nu strigă înțelepciunea?
Nu-și înalță glasul priceperea?
2Ea stă pe vârful înălțimilor, de-a lungul drumului,
la răspântia cărărilor.
3Strigă tare lângă porți, în fața cetății,
la intrarea ușilor:
4„Oamenilor, către voi strig
și spre fiii omului se îndreaptă glasul meu!
5O, naivilor, înțelegeți ce este prudența!
Nesăbuiților, înțelegeți ce este priceperea!
6Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari;
și buzele mele vor rosti ce este drept!
7Căci cerul gurii mele rostește adevărul,
iar răutatea este o urâciune pentru buzele mele.
8Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
nu este nimic corupt sau pervertit în ele.
9Toate sunt clare pentru cel priceput
și drepte pentru cei ce au găsit cunoștința.
10Primiți mai degrabă îndrumarea mea decât argintul,
și mai degrabă cunoștința decât aurul scump.
11Căci înțelepciunea este mai bună decât rubinele
și orice ți-ai dori nu se poate compara cu ea.

12Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența;
eu descopăr cunoștința și discernământul.
13Teama de Domnul este să urăști răul.
Eu urăsc mândria și aroganța,
calea rea și gura care spune lucruri pervertite.
14Al meu este sfatul și înțelepciunea,
a mea este priceperea, a mea este puterea.
15Prin mine domnesc împărații
și conducătorii dau legi drepte.
16Prin mine domnesc prinții și nobilii,
toți judecătorii dreptății.
17Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc,
și cei ce mă caută cu ardoare mă vor găsi.
18Cu mine sunt bogăția și gloria,
avuția trainică și dreptatea.
19Rodul meu este mai bun decât aurul,
da, decât aurul pur,
și venitul meu este mai valoros decât argintul ales.
20Eu merg pe calea dreptății,
pe mijlocul cărărilor judecății,
21ca să le dau o moștenire celor ce mă iubesc
și să le umplu vistieriile.

22 Domnul mă avea la începutul lucrărilor Lui,
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23Eu am fost desemnată din veșnicie,
de la început, înainte de a fi pământul.
24Eu am fost născută când nu erau adâncuri,
când nu erau izvoare încărcate cu apă.
25Înainte de așezarea munților,
înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,
26când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.
27Când a întemeiat El cerurile, eu eram acolo;
când a trasat orizontul pe fața adâncului,
28când a așezat norii sus
și a întărit izvoarele adâncului,
29când a stabilit limitele mării,
ca apele să nu treacă peste hotărârea Sa,
când a trasat temeliile pământului,
30eu eram meșterul de lângă El
și zi de zi eram desfătarea Lui,
bucurându-mă tot timpul în fața Lui,
31bucurându-mă de lumea pământului Său
și găsindu-mi plăcerea în fiii omului.

32Acum, deci, fiilor, ascultați-mă!
Ferice de cei ce păzesc căile mele!
33Ascultați îndrumarea și fiți înțelepți;
n-o ignorați!
34Ferice de omul care mă ascultă,
care veghează zilnic la porțile mele,
păzind stâlpii ușilor mele.
35Fiindcă oricine mă găsește pe mine găsește viața
și primește astfel bunăvoința Domnului.
36Dar cel ce mă respinge se rănește singur;
toți cei ce mă urăsc iubesc moartea“.